Din câte stări se face un întreg?
Pot să iubesc și să mă tem în aceeași clipă. Pot să mă simt puternică, păstrând în mine ceva foarte fragil. În această formă adunată din urme distincte găsesc loc pentru asemenea stări simultane. Niciuna nu trebuie să dispară pentru ca întregul să aibă prezență.
De aproape, culoarea își arată diferențele: o muchie ridicată, o umbră mică, o atingere între două tonuri. Distanța le unește într-un nucleu care se extinde spre margini. Numesc această întâlnire o constelație interioară. Coerența ei vine din relațiile dintre gesturi, așa cum felul meu de a fi cuprinde și ceea ce încă nu am reușit să împac.
Culoare și materie
Forma centrală reunește numeroase depuneri distincte de pigment. De aproape, unitatea siluetei cedează în fața reliefului și a diferențelor dintre fiecare tușă.
