O liniște în care încap și ezitările.
Liniștea pe care o caut are urme. În cercurile de ocru, alb și albastru rămân întreruperi, îngroșări, mici deviații roșii. Le las să tulbure regularitatea. Mă pot recunoaște într-un centru care păstrează în jurul său drumul nesigur până la el.
Revenirea schimbă treptat ritmul. O margine se apropie de alta fără să o repete exact; ceea ce părea abatere începe să aparțină mișcării. Aici încerc să dau formă unei împăcări posibile cu mine însămi. Ea cuprinde lucrurile încă nerezolvate și le oferă un loc în care pot rămâne, pentru o vreme, fără grabă.
Culoare și materie
Accentele roșii întrerup cercurile de alb, ocru și albastru. Contururile neregulate păstrează rotația deschisă, între spirală și formă concentrică.
