Locul pe care nu îl pot reconstitui.
Port în mine locuri ale căror detalii s-au pierdut, dar a căror atmosferă a rămas precisă. Albastrul și ocrul, adunate deasupra unei margini întunecate, îmi dau aici sentimentul unei asemenea recunoașteri. Formele se apropie de case sau de siluete și rămân suficient de deschise încât memoria să poată lucra printre ele.
Albul de jos păstrează urme și ștersături. Îi las întinderea să țină locul lucrurilor pe care nu le mai pot recupera. O pată roșie readuce intensitatea, ca un detaliu care revine neașteptat. Peisajul interior se alcătuiește și din aceste lipsuri; uneori, ele păstrează cel mai bine distanța dintre ceea ce a fost și felul în care încă mă atinge.
Culoare și materie
Albul formează o zonă de repaus sub acumulările de albastru și ocru. Alternanța dintre suprafețe deschise și tușe dense sugerează un orizont fără a fixa un peisaj.
