Aproape, cu un interior al meu.
Cât de aproape pot fi de cineva fără să îmi pierd propriul contur? Întrebarea aceasta găsește aici o formă: mici incinte de culoare se ating, își împart marginile și păstrează, fiecare, un interior. Căldura portocaliului rămâne cuprinsă în traseele turcoaz, la marginea unei întinderi adânci de albastru-verde.
În această vecinătate caut o apropiere care lasă loc. De departe, rețeaua poate deveni țărm; de aproape, fiecare formă cere atenție pentru ea însăși. Mă emoționează trecerea dintre cele două scări: cât de mic pot fi în fața unei lumi și cât de întreagă poate fi lumea pe care o port în mine.
Culoare și materie
Rețeaua turcoaz și portocalie ocupă marginea inferioară a câmpului albastru-verde. În detalii, formele celulare se desfac în meandre, linii și reliefuri de pigment.
