Cât sprijin îmi trebuie ca să îndrăznesc?
Întrebarea aceasta îmi revine în fața unei structuri care pare să stea deasupra propriei nesiguranțe. Liniile negre susțin încăperi de culoare, iar albastrul de dedesubt rămâne mobil. Las deschiderile să conteze la fel de mult ca muchiile: prin ele, construcția păstrează o relație cu ceea ce nu poate controla.
Mă regăsesc în acest echilibru provizoriu. Îmi construiesc repere, apoi încerc să mă mișc între ele cu libertate. Galbenul și portocaliul circulă prin geometrie ca o posibilitate de a locui chiar și ceea ce pare fragil. Pictura îmi permite să țin deschisă întrebarea, fără să cer structurii o siguranță deplină.
Culoare și materie
Liniile negre delimitează suprafețe translucide deasupra unei zone fluide și întunecate. Fotografia macro dezvăluie țesătura pânzei sub geometria aparent suspendată.
